Subwoofer auto: asculta muzica preferata in masina ta

Te gandesti deja la urmatorul concediu? Ai ales si destinatia? Atunci, mai mult ca sigur, te gandesti sa ai o calatorie relaxanta. Si ce poate fi mai relaxant decat sa asculti muzica preferata in timp ce conduci? Asadar, drumul pe care il vei parcurge in propria masina va fi mult mai placut daca ai un sistem audio prin care sa asculti muzica preferata.

Subwooferele sunt sisteme cu difuzoare prin care sunt transmise sunete intr-o maniera puternica, cu dimensiuni variabile: 25-40 cm. Trebuie sa iei in consideratie dimensiunea portbagajului tau in momentul in care iti achizitionezi un subwoofer auto.

Daca portbagajul este neincapator, atunci poti cumpara un subwoofer auto de dimensiuni mai mici, care poate fi demontat cu usurinta. Importanta este atat calitatea sunetului subwooferului, cat si bugetul pe care l-ai alocat pentru un astfel de sistem.

Poti alge un subwoofer auto de calitate si la un pret convenabil, intrucat oferta de pe piata este foarte mare. Exista o diversitate a producatorilor: Alpine, Audiotop, Blaupunkt, Coustic, Inphase, Infinity, JBL, Juice, Kicker, Mac Audio, Magnat sau Pioneer sunt cateva exemple.

Poti alege un sistem audio potrivit masinii tale de la producatori diferiti. Fiecare sistem in parte are functionalitati aparte si raspunde anumitor nevoi. Tot ce conteaza este ca sistemul audio ales sa corespunda pe deplin necesitatilor tale.

Magazinul de echipamente audio pentru masina Stereomag.ro iti propune subwoofere auto la preturi foarte avantajoase. Consulta oferta completa de subwoofere auto pe pagina dedicata a siteului www.stereomag.ro.

3 iunie...

Ziua de 3 iunie se repetă în fiecare an, pentru că este o parte inevitabilă a ciclului vieţii. A fost si va mai fi. În tumultul vieţii, de multe ori, aceste 24 de ore trec nebăgate în seamă. Aşa a fost şi în cazul meu ani la rândul, însă în acest şir continuu, firul s-a rupt. 

3 iunie va rămâne mereu întipărită în mintea mea. Dintr-o dată, mi s-a schimbat percepţia asupra acestei zile, căpătând o nouă semnificaţie, cu totul diferită. Pentru mine, va fi mereu o dată învăluită în tristeţe, care îmi va aminti că încă un an a trecut de când am pierdut nu numai o colegă, o prietenă, dar o soră. Îmi va aminti mereu cum moartea câteodată poate fi atât de nedreaptă. Ce poţi spune în faţa mormântului? Ce poţi spune când aripile negre ale morţii se întind şi răpesc persoanele dragi, lăsând în urmă doar suferinţă şi lacrimi? Tot ceea ce poţi spune este „asta a fost voia lui Dumnezeu” şi să continui cursul firesc al vieţii, pentru că timpul nu aşteaptă pe nimeni. Dimpotrivă, este nemilos şi ireversibil. Aşa a fost şi cu ea, cu Alexandra. Nu a fost niciodată o campioană sportivă, un talent în domeniul muzical sau o pictoriţă recunoscută, dar în viaţa mea a făcut o mare diferenţă. Odata cu ea mi s-a schimbat felul de a privi viaţa. Am învăţat să preţuiesc fiecare moment pentru că niciodată nu stii când e ultimul. Am învăţat să am o atitudine pozitivă, chiar şi pe patul de spital. Am învăţat să mă încred în Dumnezeu cu toate că rugăciunile mele loveau tavanul. Am învăţat că ne apropiem de moarte cu fiecare zi, chiar dacă avem 18 ani sau 98 ani, chiar dacă suntem directori sau cerşetori.

Un lucru pe care moartea nu mi-l va putea răpi sunt amintirile. Tot ceea ce mi-a rămas. Sunt bucuroasă că am petrecut atât de mult timp împreună, incât aş putea scrie o carte de amintiri. Nu voi uita niciodată acele nopţi când ne machiam în joacă şi ne făceam poze instantanee, „la secundă’’ sau când stăteam ore şi râdeam pe înfundate, uitându-ne la filmuleţele cu căzături de pe youtube. Astăzi nu îmi vine să cred că ea apare pe youtube. Dar, pentru a continua cu ceva mai vesel, pentru că acesta este cuvântul care caracterizează amintirile pe care le am cu ea, aş putea povesti ore întregi cum mergeam cu colindul, întâlnirile de la grupul de tineri, drumul până la biserică împreună, cum îmi făcea unghiile cu ojă roz în ora de economie, plimbările noastre, serile în care ne uitam la „inima de ţigan“ sau la „test de fidelitate“. Aceste amintiri aduc, pe lângă un zâmbet, atâta nostalgie.

          

 Azi, însă, acestea nu sunt decât amintiri. Amintiri pe care eu le preţuiesc foarte mult. Sunt recunoscătoare pentru că am avut privilegiul să petrec 3 ani cu ea. Dumnezeu m-a binecuvantat foarte mult prin ea şi nu voi regreta niciodată că am cunoscut-o, chiar dacă această prietenie, prin pierderea ei, mi-a pricinuit durere. Acum traiesc cu speranţa ca într-o zi o voi revedea. Într-un loc mai bun, unde nu sunt lacrimi, nici suferinţă. Atunci vom sta din nou împreună si îi voi povesti tot ce s-a întâmplat de când ea a plecat, de pe 3 iunie…

Pantofi sport indispensabili oricarei femei

Orice femeie stie ca trebuie sa aiba in garderoba suficiente optiuni vestimentare cat sa poata arata perfect in orice situatie. Iata, asadar, care sunt must have-urile la capitolul pantofi sport dama.

O pereche de tenisi albi - te scot din dificultate in multe situatii. Poarta-i cu un short din jeans pentru un look fresh, in serile de vara la mare sau chiar in oras, cand temperaturile se dovedesc imposibile. Poarta-i cu o pereche de jeans skinny subtiri albastru marin clasic si un top L sau XL alb pentru un look relaxat. Ii poti purta, de asemenea, si cu o rochita de vara din bumbac, scurta sau chiar cu fuste maxi si maiou. Sunt extrem de versatili si chiar daca se intretin mai greu, sunt de efect in orice situatie. Mai ales cand incalta un picior gol, bronzat. Nu mai trebuie sa adaug ca tenisii albi din panza se poarta fara ciorapi sau, daca insisti, alege unii care sa nu se vada...

O pereche de Adidas sau Nike, model clasic, cu botul intors si talpa subtire, din spuma. Fie ei albi, negri ori in culori tari, adidasii clasici de alergat isi fac intoarcerea in moda pe cai mari. Poarta-i cu colanti luciosi, cu rochii drepte din lana sau bumbac, cu fuste sau chiar cu sacouri. Aceasta este una dintre extravagantele sezonului si daca ti-o permiti te vei transforma intr-un fashion icon. O pereche de Converse clasic, preferabil bleumarin pentru un look lejer, de toata ziua, in combinatie cu jeans straight cut sau boyfriend. Cum stilul rock/punk se intoarce si in acest sezon, nu vei da gres cu o pereche de bascheti negri cu tinte, cu sireturile lejere. Ideali in combinatie cu blugi stretch negri sau gri, cu rochii si fuste lungi sau asimetrice, dar si cu shorturi din jeans marimea XS.

Nu uita de cei mai comozi adidasi, pe care ii vei rezerva sedintelor de sala. As recomanda tot varianta de alergare sexy si comozi dar, desigur, o alta pereche decat cea cu care vei vrea sa intorci capete ca fashionista...

O incursie prin fauna planetei

Am decis sa ne sarbatorim cei doi ani de casatorie printre mamuti, elefanti si tigri...sa cunoastem mai multe despre animale si sa le vedem in marime naturala. Prin aceasta nu ma refer la faptul ca am fost pana in Africa, ci doar pana pe Soseaua Kiseleff nr. 1, unde se afla muzeul national de istorie naturala Grigore Antipa.

De pe site, am aflat ca muzeul dateaza din anul 1834, cand marele ban Mihalache Ghica a donat colectii importante de monede, minerale, mamifere, pasari, pesti si opere de arta. Nu a fost dintotdeauna pe Kiseleff, ci de-a lungul timpului a fost gazduit in anumite cladiri din Bucuresti. Numele muzeului provine de la Dr. Grigore Antipa, care a fost director al acestuia timp de 51 de ani. Datorita muncii sale, a imbunatatit colectiile cu piese valoroase, a proiectat si a construit sediul actual. 

Mi-a placut! Am vizitat toate zonele planetei: Africa, Antarctica, Europa, Australia. Insa, cel mai mult m-a impresionat pestera artificiala. Atmosfera era atat de reala, cu stalactice si stalagmite. De asemenea, imaginea cerbului atacat de lupi a lasat un efect asupra mea, pentru ca totul parea viu.

Pretul este acceptabil. Am platit numai 5 lei, pentru ca sunt posesoare a cardului Euro26. Recomand tuturor sa viziteze muzeul Grigore Antipa!

Privatizarea CFR

Unul dintre cele mai actuale subiecte din stirile politice din Romania se refera la privatizarea celei mai cunoscute companii de stat, CFR-ul. Tensiunile au crescut vizibil in ultimile zile cand disputa dintre Guvern si Presedintie a devenit tot mai aprinsa. In absenta celor doi conducatori politici, Ponta fiind prezent la Raliul Sibiului si Traian Tasescu aflandu-se in concediu pe litoralul romanesc, reprosurile si acuzele au fost aruncate intre purtatorii de cuvant ale celor doua institutii. Astfel recomandarile taioase reciproce sunt la ordinea zilei, la fel de constante ca pasarea responsabilitatilor unui esec deja prevazut in privinta privatizarii companiei feroviare.

Analistii si reprezentantii angajatilor companiei atrag atentia asupra faptului ca modul in care se desfasoara procesul de privatizare reprezinta un pericol. Privatizarea CFR pare sa aiba aceeasi soarta ca procedura desfasurata in cazul privatizarii Oltchim, iar tensiunile sociale din jurul acestei privatizari nu vor aduce tarii decat dezavantaje.

Analistul financiar Mircea Cosea avertizeaza ca in acesta situatie Romania risca sa piarda acordul cu Fondul Monetar International. Aceasta consecinta majora ar putea deveni reala avand in vedere situatia economica grava in care se afla tara noastra dar si datorita incapacitatii de guvernare cu care ne confruntam in acest moment.

Presedintele Federatiei Mecanicilor de Locomotiva, Iulian Mantescu a declarat ca nu era necesar sa se ceara un nou aviz  al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, solicitat de premierul Victor Ponta, care a prelungit astfel demararea formalitatilor. In acest fel amanarea unei decizii ar putea afecta  angajatii, acest lucru prezentand riscuri la nivelul intregii tari. Dupa ce contractul de vanzare-cumparare a fost adoptat prin Hotarare de Guvern, premierul tarii a anuntat ca documentul urmeaza sa fie trimis Consiliului Suprem de Aparare a Tarii pentru a fi avizat. Conform ultimelor stiri din politica purtatorul de cuvant al Administratiei Prezidentiale a afirmat intr-un comunicat de presa ca avizarea documentului nu face parte din atributiile CSAT. Astfel situatia ramane inca in amanare pana la rezolvarea acestor noi probleme.

Gatitul, chin sau placere?

Pentru mine, gatitul inseamna ambele. Bine, chin inseamana prea mult, fara chef de gatit as spune, mai degraba. Nu intotdeauana am chef sa gatesc si asta se vede si se simte. Ca nu prea ies mancarurile gustoase daca nu pui si putin suflet. Dar per general imi place sa gatesc fiindca ma relaxeaza.
 

Cand eram acasa la mama, nu imi placea deloc sa stau in bucatarie. De indata ce o vedeam pe mama ca se apuca de mancare, imi gaseam altceva de facut. Nu imi placea sa o ajut cu nimic. Bine, e adevarat ca mama, de ani de zile face acelesi tipuri de mancare. Eu ziceam pe atunci, ca nu voi face acelasi lucruri. Insa tot ca ea am ajuns sa fac. Daca sunt nervoasa si ma bag in bucatarie, ma relaxez. Insa fereasca sfantul, sa vina al meu si sa imi dea indicatii, ca imi ies flacari pe nas. Nu imi place sa se bage cineva in oalele mele. De cand picea a crescut, imi place sa o las si pe ea sa se murdareasca  cu maglavaisul pentru prajituri sau piftele. O las sa se joace si in faina. Si ii place tare mult. Unele mancaruri au un gust chiar bun, insa nu toate. Mai dau si eu gres din cand in cand. Pentru mine conteaza ca pe langa gust sa aiba mancarea si o culoare potrivita, un aspect frumos. Poate de-asta nu imi place deloc, spanacul. Are o culoare foarte urata si nici nu pot sa il mananc. Placerea era si mai mare intr-ale gatitului cand ma ajuta sotul. Dar azi nu imi mai place. Fiindca da prea multe indicatii si numai ma enerveaza. Iar sa il las pe el, cam rarut, fiindca dupa el arata bucataria ca si dupa razboi. Nu ar fi asta o problema, ci faptul ca mereu eu trebuie sa strang dupa el, daca are chef de stat la cratita.
 

Cand am chef de retete noi, mereu il intreb, fiindca nu vreau sa dau banii pe ingrediente si dupa aceea sa le arunc. O singura data am facut treaba asta. Am incercat ceva reteta cu spanac si cartofi la cuptor si nu l-am intrebat. Nu mi-a iesit cum trebuia si nu a prea mancat. O singura data, doar ca sa vada cum e, si apoi m-am vazut nevoita sa o arunc.

Cu ce transportam mobila in Bucuresti?

Inca din vechi timpuri stim – fara putinta de tagada - ca romanul se pricepe la fotbal, la politica, la masini si la mesterit. Cu rare exceptii, nu prea se da niciunul in laturi de la discutii pe aceste teme, iar in ceea ce priveste mesteritul nu e barbat sa nu fi schimbat o data un obertain sau o garnitura. 

Mai nou, de cand exista mobilier modular, ce se asambleaza cu usurinta maxima, mai ales daca mai avem la dispozitie si ceva instructiuni, nici nu mai avem nevoie de tamplari. La fel cum nu mai avem nevoie nici de firme de transport mobila. De multe ori romanul se muta cu vecinul, cu colegul, cu fratele, cu prietenii, cu finii, cu nasii: punem umar de la umar si reusim noi, ce naiba?! Insa la un singur lucru nu ne poate ajuta nici finul nici vecinul si acela este masina cu care sa transportam mobila. Si la capitolul acesta nu ducem lipsa de oferte, pentru ca - cel putin in ceea ce priveste Capitala - avem parte de o sumedenie de anunturi pe domeniul transport mobila Bucuresti, atat pe internet cat si in ziare sau in spatiul public. Insa cum internetul e sfant, daca ai nevoie vreodata de un astfel de serviciu, alege in cunostinta de cauza. Gandeste-te la ce tip de masina ai nevoie in functie de cata mobila ai de transportat, ca sa eviti costuri suplimentare daca necesita mai multe drumuri. 

De asemenea, daca ai neveoie si de oameni care sa te ajute la carat, firmele de transport iti pot oferi de cele mai multe ori si “forta fizica”. Nu trebuie decat sa alegi firmele care ti se par cele mai serioase si sa testezi piata in ceea ce priveste preturile si serviciile oferite, pentru a gasi varianta care ti se potriveste cel mai bine.

Educatia sexuala acasa

La noi in familie sexul a fost intotdeauna un subiect tabu. Habar nu aveam cu ce se mananca, si ai mei niciodata nu au lasat impresia ca vor sa vorbeasca cu noi despre asta. Mama doar cand auzea cuvantul sex, se inrosea. Daca la televizor era o scena ce implica sex, in secunda urmatoare se schimba postul.
 

Normal, ca in timp am devenit curiosi sa vedem ce e asa interesant ca mereu ai mei schimbau subiectul, sau mutau pe alt canal. Asa ca atunci cand ai mei faceau baie impreuna, din curiozitate, ii urmaream pe gaura cheii. Iar cand ramaneam acasa singuri peste noapte, stateam pana tarziu sa prindem si noi niste  filme mai deocheate sa vedem si noi ce e asa rusinos. Nu stiu de ce alor mei le era rusine sa vorbeasca despre asa ceva. Pe mine mama m-a indoctrinat cu ideea ca daca ma culc cu un baiat, ala ma lasa gravida si pleaca si ca barbatii nu vor decat sa se culce cu femeile. Asa ca nu prea am avut parte de educatie sexuala acasa. Nici despre menstruatie nu am vorbit cu mama, fiindca pana si despre asta ii era rusina sa vorbeasca. Tot ce am aflat, a fost fie din carti, reviste, fie de la scoala.
 

Mai tarziu am inceput sa caut pe net, tot felul de informatii despre relatiile sexuale, menstruatie, sarcini nedorite si alte lucruri de acest gen. Si am invatat cum trebuie sa ma feresc de lucruri nedorite. Am inceput sa merg la un cabinet de planificare familiala, si acolo primeam toate informatiile de care aveam nevoie. Imi amintesc prima mea vizita la medicul ginecolog. Am mers cu catel si purcel. Mama a insistat sa merg desi eu i-am explicat ca nu ma doare nimic, si nu vreau sa merg sa se uite cineva in cel mai intim loc al meu. Si de parca nu era de ajuns ca m-a obligat sa merg, l-a luat si pe tata cu noi. Am crezut ca mor. In fine, acela a fost primul si singurul moment in care am fost la ginecolog cu mama. De atunci mergeam singura sau cu o prietena apropiata.
 

Eu nu am sa ma feresc sa vorbesc cu copiii mei, despre aceste lucruri. Macar sa stiu ca au invat de la mine si nu din alta parte. Sa stiu eu ca sunt informatii clare si bine intelese.