Ar trebui să fie declarată păcat capital. Dar cine poate să judece
totul pe lume? totul trădează…Iarna ,superba iarnă…e o tradătoare ..se
retrage uneori devreme ..dă primaverii, speranţă…Tânăra primavară
,sfătuieşte pomii să înmugurească…să se trezească…dar apoi, revine cruda
iarnă , revine cu tot ce are mai bun , ucide tot ..
Cine poate să o judece ? ..nu-i pasă de nimeni..
Aşa e şi cu omul , trădător .. Tu îi dai ce ai mai scump pe lume , îi
oferi secretul tău ..înfăşurat în bucăţi de suflet , pentru a-l proteja
, i-l oferi pentru “a împărţi povara unui secret” , considerându-l un
prieten adevărat …. Dar noi trecem prin timp şi pentru a dovedi încă o
dată că totul se erodează …cufărul în care îţi era ascuns secretul, se
deschide….mai cu ajutor …mai din greşeală ..cert este că secretul tău e
în văzul lumii acum. Oricine îl vede şi-l judecă, te judecă. Te cuprinde
o stare ciudată …e senzaţia aceea din zilele senine care se acoperă
brusc cu nori , e senzaţia trăită lângă amintirea unui foc ..e
trădarea…e tradarea prietenului tău …
Plânsul , izolarea , răzbunarea pe toate poţi să le încerci . Dar
fără folos ..secretul tău va fi pe veci dezgolit ..te supără lucrul
ăsta…..
Înterci să te imaginezi cum vei trăi de acum ? sau cazi în trecut ?
Ai putea să te ofileşti în propria ta durere , absorbind doar
lacrimi sărate şi reci, ai putea să scapi de povară , pierzându-te
printre amintiri , în trecut , în lumea umbrelor ..ai să fii liber …
Sau ai încerca să te ridici înapoi pe boltă şi să străluceşti mai
tare ca oricând? În fond secretul facea parte din tine . Asa că hai ,
integrează acest eşec în viaţa ta, îngropă-l dacă e nevoie … şi înapoi
pe boltă , acolo este locul tău , acolo să rămâi până steaua neagră va
străluci pe cerul nopţii .
Ce vei face cu trădătorul ? În cele mai multe din cazuri e asemena
iernii , nu-i pasă de ce crezi . Singurul mod e a te proteja este să
trăieşti cu secrete sau fară ele…
