Trădarea

Ar trebui să fie declarată păcat capital. Dar cine poate să judece totul pe lume? totul trădează…Iarna ,superba iarnă…e o tradătoare ..se retrage uneori devreme  ..dă primaverii, speranţă…Tânăra primavară ,sfătuieşte pomii să înmugurească…să se trezească…dar apoi, revine cruda iarnă , revine cu tot ce are mai bun , ucide tot ..

Cine poate să o judece ? ..nu-i pasă de nimeni..

Aşa e şi cu omul , trădător .. Tu îi dai ce ai mai scump pe lume , îi oferi secretul tău ..înfăşurat în bucăţi de suflet , pentru a-l proteja , i-l oferi pentru “a împărţi povara unui secret” , considerându-l un prieten adevărat …. Dar noi trecem prin timp  şi pentru a dovedi încă o dată că totul se erodează …cufărul în care îţi era ascuns secretul, se deschide….mai cu ajutor …mai din greşeală ..cert este că secretul tău e în văzul lumii acum. Oricine îl vede şi-l judecă, te judecă. Te cuprinde o stare ciudată …e senzaţia aceea din zilele senine care se acoperă brusc cu nori , e senzaţia trăită lângă amintirea unui foc ..e trădarea…e tradarea prietenului tău …

Plânsul , izolarea , răzbunarea pe toate poţi să le încerci . Dar fără folos ..secretul tău va fi pe veci dezgolit ..te supără lucrul ăsta…..

Înterci să te imaginezi cum vei trăi de acum ? sau cazi în trecut ?

Ai putea să te ofileşti în propria ta durere  , absorbind doar lacrimi sărate  şi reci, ai putea să scapi de povară , pierzându-te printre amintiri , în trecut , în lumea umbrelor ..ai să fii liber …

Sau ai încerca să te ridici înapoi pe boltă  şi să străluceşti mai tare ca oricând?    În fond secretul facea parte din tine . Asa că hai , integrează acest eşec în viaţa ta, îngropă-l dacă e nevoie … şi  înapoi pe boltă , acolo este locul tău , acolo să rămâi până steaua neagră va străluci pe cerul nopţii .

Ce vei face cu trădătorul ? În cele mai multe din cazuri e asemena iernii , nu-i pasă de ce crezi . Singurul mod e a te proteja este să trăieşti cu secrete sau fară ele…