“Fotografia de stradă este precum o cutie de bomboane de ciocolată. Nu ştii niciodată ce vei primi” Thomas Leuthard
Fotografia de stradă este un gen al fotografiei documentare în care sunt surprinse diferite subiecte în locuri publice precum străzile, parcurile, plajele, mall-urile şi altele. Fotografia de stradă foloseşte tehnicile “fotografiei drepte” în care se arată o imagine clară, ca şi cum ai ţine o oglindă deasupra societăţii. Nimic nu este regizat, nimeni nu este întrebat dacă vrea să stea la fotografie sau nu şi momentul în scurt timp nu va mai fi la fel. Fotografia de stradă tinde des să fie ironică şi se poate distanţa de problema subiectului. Deseori se focalizează pe un singur moment uman, prins într-un moment decisiv.
Multe lucrări clasice ale fotografiei de stradă au fost făcute în perioada 1890-1975 şi au coincis cu introducerea camerelor portabile, cea mai cunoscută fiind Leica, folosită de fotografi precum Henri Cartier-Bresson.
Bruce Gilden spunea odată: „ Dacă poţi mirosi strada uitându-te la o fotografie atunci este o fotografie de stradă”.
Totusi, nu există definitie exactă. O semnificaţie mai urbană a fotografiei de stradă ar include şi fotografii făcute in subteran, în metrouri. Strada poate fi un cadru general, unde fotograful să imortalizeze o scena cu ajutorul aparatului. Dar poate fi în acelaşi timp subiectul principal al fotografiei, începind de la peisajul urban, de la blocuri până la strada goală. Partea cea mai interesantă este fotografierea oamenilor, barbati, femei, copii, în stradă şi în locurile publice. Strada devine astfel cadrul, scena "teatrului vieţii", unde actori sunt trecătorii, locuitorii, comercianţii. Nume mari, precum Henri Cartier-Bresson, Robert Doisneau, Robert Frank, Diane Arbus, William Klein, Gary Winogrand, sunt printre cele asociate cu fotografia de stradă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu