Camera 306 echivaleaza in memoria mea cu un morman de amintiri vesele, insa si melancolice. Camera 306 este camera in care am stat in facultate, este camera in care am cunoscut prietenia si camera in care am adormit de multe ori visand la un viitor luminos. Camera 306 am cunoscut-o inainte de a ma muta in ea, poate asta a fost un factor definitoriu pentru care am dorit sa fac parte in cele din urma din ea. Am intalnit prietene care pana atunci erau simple cunostinte de la facultate sau amice, fie o companie de cafea sau de o seara plina cu bere si muzica.
Camera 306 este camera de camin care mi-a arata ca in doi metri patrati exista prietenie chiar si atunci cand problemele devin imense, ca exista intelegere cand toata lumea e stresata. Acolo ne simteam ca in vacanta si nu conta ca a doua zi aveam examen. In camera de camin am invatat sa ne respectam si sa inghitim in sec atunci cand nu ne convine ceva, caci compasiunea si empatia se dezvolta greu la un adolescent.
Cand am plecat de acolo nici nu am simtit. Abia dupa cativa ani, in momentul de fata mi-am dat seama ca a trecut copilaria si ca perioada de studentie a luat sfarsit si ea, ca trebuie sa fim maturi si responsabili, cat si ca nu ne mai permitem |sa cheltuim” timpul asa cum ne place.
Chiar daca am stat putin, a fost “acasa” pentru noi, fetele care ne numeam treisutesase-istele. Eu am sezut cateva luni, insa suficient cat sa ma indregostesc de atmosfera, restul practic si-au trait studentia acolo. Aceeasi pereti, aceleasi paturi, aceleasi ordonari. Numai doi membri au ramas fideli timp de trei ani de zile, fetele care de la inceput au stat acolo, iar restul s-au perindat cate un semestru, cate un an, cate doi…
Studentia a luat final iar prieteniile si ele, insa niciodata legatura dintre suflete, dintre sperante, dintre noi. Chiar daca ne vedem atat de rar sau poate deloc pe parcursul unui an, nu putem spune ca nu ne-a legat iubirea si inca ne mai leaga respectul. La urma urmei noi am fost 5 in 306 si am ramas fiecare pe drumul sau dar mereu gand in gand.
Camera 306 este camera de camin care mi-a arata ca in doi metri patrati exista prietenie chiar si atunci cand problemele devin imense, ca exista intelegere cand toata lumea e stresata. Acolo ne simteam ca in vacanta si nu conta ca a doua zi aveam examen. In camera de camin am invatat sa ne respectam si sa inghitim in sec atunci cand nu ne convine ceva, caci compasiunea si empatia se dezvolta greu la un adolescent.
Cand am plecat de acolo nici nu am simtit. Abia dupa cativa ani, in momentul de fata mi-am dat seama ca a trecut copilaria si ca perioada de studentie a luat sfarsit si ea, ca trebuie sa fim maturi si responsabili, cat si ca nu ne mai permitem |sa cheltuim” timpul asa cum ne place.
Chiar daca am stat putin, a fost “acasa” pentru noi, fetele care ne numeam treisutesase-istele. Eu am sezut cateva luni, insa suficient cat sa ma indregostesc de atmosfera, restul practic si-au trait studentia acolo. Aceeasi pereti, aceleasi paturi, aceleasi ordonari. Numai doi membri au ramas fideli timp de trei ani de zile, fetele care de la inceput au stat acolo, iar restul s-au perindat cate un semestru, cate un an, cate doi…
Studentia a luat final iar prieteniile si ele, insa niciodata legatura dintre suflete, dintre sperante, dintre noi. Chiar daca ne vedem atat de rar sau poate deloc pe parcursul unui an, nu putem spune ca nu ne-a legat iubirea si inca ne mai leaga respectul. La urma urmei noi am fost 5 in 306 si am ramas fiecare pe drumul sau dar mereu gand in gand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu