In slujba frumosului

Viata, in jocul ei ironic si vibrant ne-a adus in cale frumusetea. Traducerea acesteia nu poarta stigmatul desavarsirii  sau al perfectiunii ci dimpotriva, al simplitatii si sinceritatii. Un aforism  spune sa-ti pastrezi finetea, chiar daca ti se pune ciomagul in mana.  Si marele adevar al vietii cotidiene spune acelasi lucru iar incercarile zilnice care ne invata rabdarea ne ofera constant lectii si tehnici de supravietuire.

In slujba frumosului putem veni cu orice. Cum dupa epuizare, pierderea energiei din timpul zilei si stres ne retragem in cea mai intima incapere a vietii noastre, dormitorul, este minunata intampinarea prin armonia lucrurilor ce ne inconjoara. Aceasta se poate traduce prin lenjerii de pat de calitate, lumanari parfumate pentru relaxare, lumina corespunzatoare activitatii desfasurate.

Un alt aforism spune ca: „un tip delicat nu intra cu cizma in sufletul omului, paseste cu papucii in mana”. Astfel si in dormitor, pasim cu papucii in mana si cu smerenie pentru ziua ce va urma, iar scopul unei lenjerii de pat este sa ne faca sa ne simtim delicati.

In fiecare seara intoarcem capul de pe o parte pe alta cautand solutii, cautand raspunsuri sau iertari. Stam intinsi cu gandurile inchinate pasiunii pentru viata si invatam ce e rabdarea. Vrem sa fugim, sa vedem ce e dincolo de toate, poate de ce nu, sa vedem frumusetea dar ajungem sa ne ascundem tot printre lenjerii de pat si un cuget incurcat in itele lumii.
Dimineata ne trezim, mai stergem putin din fereastra adevarului pentru a vedea mai clar lumea de afara si incercam sa ne punem in slujba adevarului si frumosului. Daca nu incepe asa dimineata noastra acesta este doar un scenariu pentru cum ar trebui sa inceapa. Pe parcurs, ziua devine initiere. Odata ce ne-am trezit nu trebuie sa mai pierdem contactul cu noi insine, cu noi din trecut si cu noi cei din prezent.

Bruce Willis si al sau greu de ucis 4

Am vazut aseara, Greu de ucis 4 , cu Bruce Willis. Sunt curioasa tare, cate continuari vor mai fi la filmul asta. Am inteles ca anul asta se face si partea a 5-a. Nu zic nu e intersant filmul asta, dar deja pentru mine e prea mult. Efectele speciale sunt faine, actorul e bun, chiar imi place. Doar ca a cam imbatranit pentru un asa rol. Parca mi-ar place sa-l vad si intr-un rol mai soft asa. Un om care sa nu se agite atata. Asta la fel ca si Chuck Norris rupe tot.

    
Insa m-am uitat, din curiozitate, fiindca era altfel filmul. Plus ca ma tot gandesc cum ar fi sa existe si in realitate as aun om: greu de ucis. Fug 5 oamnei dupa el, trag 30 de gloante il el, si nu moare, mai, nu moare. Cade de la etajul 4, si fix atunci trece o masinua cu ceva in care sa poata sa cada el. Tipic. In toate filmele e asa. E ranit de mama focului, insa el mai are puterea sa se lupte cu inca 3 bad guys si sa ii si bata de mama focului. Oricum e foarte tare ca si actorul, iar replicile filmului su chiar amuzante. Doar ca mi se pare ca il vor lungi la infinit. O sa moara pana la urma Bruce Willis si vor trebui sa gaseasca alt John McClaine.:))). Are totusi si actorul asta o varsta. Asa s-a intamplat si cu Singur Acasa doi. Primul a fost tare fain, al doilea a fost si ala frumos, al treia, parca parca, insa partea a patra pe mine nu m-a convins cu nimic ca e bun si merita vazut. Insa in filmul Greu de ucis, conteaza si actorul, ca e un tip extraordinar. Si probabil doar astfel de filme i se potrivesc. Nu l-am prea vazut pe Willis, sa joace intr-un film care sa nu implice, batai, explozii, lupte, impuscaturi si daramat caldiri. Oricum nu imi pare rau ca m-am uitat la film. A fost o adevarata placere sa ma uit la film alaturi de familie.

Din offline spun ca online e simplu

Prima data am cumparat ceva  de pe online acum 4 ani si acel ceva era un stick de memorie. De atunci, vreo doi ani am continuat sa fiu un cumparator online numai de produse IT sau produse pentru care prezenta mea nu era chiar obligatorie, asa cum era la haine, de exemplu. Mi se parea imposibil sa imi cumpar haine de pe net; ma gandeam ca e putin probabil ca materialul sa fie asa ca in poza, ca marimea chiar sa mi se potriveasca si modelul sa ma avantajeze. Ma gandeam ca este mult prea complicat sa returnezi aceste produse; desi e aceeasi procedura ca la orice produs cumparat online, nu pot sa spun de ce mi se parea mie ca la haine e mai complicat. Dar, intr-o singura zi, perceptia mea despre “intratul” intr-un magazin haine online si cumparatul unor haine de pe net s-a schimbat la 180 de grade. A fost nevoie de un program extrem de incarcat, care nu imi permitea sa imi cheltui banii in vreun magazin haine offline, adica un magazin normal, dar si de un eveniment al carui dress code impunea o tinuta alba. Bluza aveam, dar pantaloni nu, asa ca am intrat in panica. Ce puteam face: de dus in magazine nu aveam cum, pentru ca efectiv nu aveam cand. Prietenele nu ma puteau ajuta, pentru ca niciuna nu purta pantaloni albi, o trasatura comuna, de parca asta ne-ar fi unit pe toate, pentru ca nici eu nu purtasem niciodata, pana atunci, pantaloni albi. Asa ca am deschis frumos un browser si am cautat pantaloni dama online. Motorul de cautare mi-a dat foarte multe rezultate, mai multe decat ma asteptam, asa ca am inceput sa caut pantaloni albi in cateva magazine online de haine. Am gasit, intr-un final, un magazin haine in care am gasit chiar mai multe modele de pantaloni albi, am plasat comanda, care mi-a venit in 2 zile si am bifat prima mea cumparatura adevarata de pe net - ii spun asa, pentru ca pana atunci mi se parea cel mai greu exercitiu chiar si pentru un shopaholic. Mi-au venit perfect si de atunci, intr-un ritm destul de rapid, am ajus sa imi cumpar haine online in proportie de 90%. Mi se pare comod, simplu si uneori e si mai ieftin. De-a lungul timpului, s-a intamplat si sa returnez produse, dar, cu toate plusurile si minusurile, consider ca este cu adevarat mai comod si mai rapid sa cumperi online decat offline.

Fotografia de strada

“Fotografia de stradă este precum o cutie de bomboane de ciocolată. Nu ştii niciodată ce vei primi” Thomas Leuthard

Fotografia de stradă este un gen al fotografiei documentare în care sunt surprinse diferite subiecte în locuri publice precum străzile, parcurile, plajele, mall-urile şi altele. Fotografia de stradă foloseşte tehnicile “fotografiei drepte” în care se arată o imagine clară, ca şi cum ai ţine o oglindă deasupra societăţii. Nimic nu este regizat, nimeni nu este întrebat dacă vrea să stea la fotografie sau nu şi momentul în scurt timp nu va mai fi la fel. Fotografia de stradă tinde des să fie ironică şi se poate distanţa de problema subiectului. Deseori se focalizează pe un singur moment uman, prins într-un moment decisiv.

Multe lucrări clasice ale fotografiei de stradă au fost făcute în perioada 1890-1975 şi au coincis cu introducerea camerelor portabile, cea mai cunoscută fiind Leica, folosită de fotografi precum Henri Cartier-Bresson.

Bruce Gilden spunea odată: „ Dacă poţi mirosi strada uitându-te la o fotografie atunci este o fotografie de stradă”.

Totusi, nu există definitie exactă. O semnificaţie mai urbană a fotografiei de stradă ar include şi fotografii făcute in subteran, în metrouri. Strada poate fi un cadru general, unde fotograful să imortalizeze o scena cu ajutorul aparatului. Dar poate fi în acelaşi timp subiectul principal al fotografiei, începind de la peisajul urban, de la blocuri până la strada goală. Partea cea mai interesantă este fotografierea oamenilor, barbati, femei, copii, în stradă şi în locurile publice. Strada devine astfel cadrul, scena "teatrului vieţii", unde actori sunt trecătorii, locuitorii, comercianţii. Nume mari, precum Henri Cartier-Bresson, Robert Doisneau, Robert Frank, Diane Arbus, William Klein, Gary Winogrand, sunt printre cele asociate cu fotografia de stradă.

Cand

Când ai plecat …ai plecat spre apus  odată cu soarele …Speram că  odată cu răsăritul vei veni, dar veni doar soarele, mai palid ca oricând, urmat de un cârd de nori şi atunci am ştiut că te-am pierdut .

Ai lăsat o rană aprinsă…dar cred că ştii asta deja…dovadă stau stelele, cadourile mele pentru tine, pe care le-ai luat şi mi-ai lăsat un cer pustiu , negru şi prea greu pentru umerii mei . Nu ştiu dacă există regret sau doar eliberare, dacă ţi-ai stins flacăra sau ai aprins-o mai tare .

Strâng vântul în braţe , dar nici urmă de parfumul tău . Gust ploaia dar nici urmă de sufletul tău…ai dispărut…îmi e greu să mai sper că vei reveni…

Oriunde ai fi, de ce trimiţi turme de uitare ? copitele lor nu îmi vor putea trimite inima în pământ , căci e prea fierbinte şi ar topi iadul… de ce trimiţi dulcea briză a speranţei , care încearcă să îmi acopere urmele trecutului ..dar nu-mi poate ridica inima la cer …e prea grea,e un templu măreţ şi gol … .

Am renunţat să mă mai hrănesc cu vise , porţiile erau făcute pentru doi ,iar tu nu ai luat nici măcar o bucăţică , mi le-ai lăsat mie pe toate  …partea grea era preferata ta ….o să mă răpună foamea poate ….

Mereu ne-am gândit la ce va fi după noi , o lume fără noi , o lume în care iubirea nu va mă fii nicicând trăită cu atâta lacrimi şi pasiune , o lumea în care stelele-dorinţă vor apune …dar asta era după noi

Poate că a fost un vis , un mit iubirea noastră . Poate că numele tău e creat de generaţii ca fiind idealul , cel pe care eu credeam că l-am atins ….poate că nu ai existat !

Dar dacă ai existat , întreabă te rog primul izvor care iţi iesă în cale , de ce e sărat , întreabă luna de ce e palidă ..şi poate îţi vor spune c-am încercat să te aflu din nou , în întreaga lume … îţi vor spune o poveste  în care ea a fost , iar el nu mai este.

Trădarea

Ar trebui să fie declarată păcat capital. Dar cine poate să judece totul pe lume? totul trădează…Iarna ,superba iarnă…e o tradătoare ..se retrage uneori devreme  ..dă primaverii, speranţă…Tânăra primavară ,sfătuieşte pomii să înmugurească…să se trezească…dar apoi, revine cruda iarnă , revine cu tot ce are mai bun , ucide tot ..

Cine poate să o judece ? ..nu-i pasă de nimeni..

Aşa e şi cu omul , trădător .. Tu îi dai ce ai mai scump pe lume , îi oferi secretul tău ..înfăşurat în bucăţi de suflet , pentru a-l proteja , i-l oferi pentru “a împărţi povara unui secret” , considerându-l un prieten adevărat …. Dar noi trecem prin timp  şi pentru a dovedi încă o dată că totul se erodează …cufărul în care îţi era ascuns secretul, se deschide….mai cu ajutor …mai din greşeală ..cert este că secretul tău e în văzul lumii acum. Oricine îl vede şi-l judecă, te judecă. Te cuprinde o stare ciudată …e senzaţia aceea din zilele senine care se acoperă brusc cu nori , e senzaţia trăită lângă amintirea unui foc ..e trădarea…e tradarea prietenului tău …

Plânsul , izolarea , răzbunarea pe toate poţi să le încerci . Dar fără folos ..secretul tău va fi pe veci dezgolit ..te supără lucrul ăsta…..

Înterci să te imaginezi cum vei trăi de acum ? sau cazi în trecut ?

Ai putea să te ofileşti în propria ta durere  , absorbind doar lacrimi sărate  şi reci, ai putea să scapi de povară , pierzându-te printre amintiri , în trecut , în lumea umbrelor ..ai să fii liber …

Sau ai încerca să te ridici înapoi pe boltă  şi să străluceşti mai tare ca oricând?    În fond secretul facea parte din tine . Asa că hai , integrează acest eşec în viaţa ta, îngropă-l dacă e nevoie … şi  înapoi pe boltă , acolo este locul tău , acolo să rămâi până steaua neagră va străluci pe cerul nopţii .

Ce vei face cu trădătorul ? În cele mai multe din cazuri e asemena iernii , nu-i pasă de ce crezi . Singurul mod e a te proteja este să trăieşti cu secrete sau fară ele…