O incursie prin fauna planetei

Am decis sa ne sarbatorim cei doi ani de casatorie printre mamuti, elefanti si tigri...sa cunoastem mai multe despre animale si sa le vedem in marime naturala. Prin aceasta nu ma refer la faptul ca am fost pana in Africa, ci doar pana pe Soseaua Kiseleff nr. 1, unde se afla muzeul national de istorie naturala Grigore Antipa.

De pe site, am aflat ca muzeul dateaza din anul 1834, cand marele ban Mihalache Ghica a donat colectii importante de monede, minerale, mamifere, pasari, pesti si opere de arta. Nu a fost dintotdeauna pe Kiseleff, ci de-a lungul timpului a fost gazduit in anumite cladiri din Bucuresti. Numele muzeului provine de la Dr. Grigore Antipa, care a fost director al acestuia timp de 51 de ani. Datorita muncii sale, a imbunatatit colectiile cu piese valoroase, a proiectat si a construit sediul actual. 

Mi-a placut! Am vizitat toate zonele planetei: Africa, Antarctica, Europa, Australia. Insa, cel mai mult m-a impresionat pestera artificiala. Atmosfera era atat de reala, cu stalactice si stalagmite. De asemenea, imaginea cerbului atacat de lupi a lasat un efect asupra mea, pentru ca totul parea viu.

Pretul este acceptabil. Am platit numai 5 lei, pentru ca sunt posesoare a cardului Euro26. Recomand tuturor sa viziteze muzeul Grigore Antipa!

Privatizarea CFR

Unul dintre cele mai actuale subiecte din stirile politice din Romania se refera la privatizarea celei mai cunoscute companii de stat, CFR-ul. Tensiunile au crescut vizibil in ultimile zile cand disputa dintre Guvern si Presedintie a devenit tot mai aprinsa. In absenta celor doi conducatori politici, Ponta fiind prezent la Raliul Sibiului si Traian Tasescu aflandu-se in concediu pe litoralul romanesc, reprosurile si acuzele au fost aruncate intre purtatorii de cuvant ale celor doua institutii. Astfel recomandarile taioase reciproce sunt la ordinea zilei, la fel de constante ca pasarea responsabilitatilor unui esec deja prevazut in privinta privatizarii companiei feroviare.

Analistii si reprezentantii angajatilor companiei atrag atentia asupra faptului ca modul in care se desfasoara procesul de privatizare reprezinta un pericol. Privatizarea CFR pare sa aiba aceeasi soarta ca procedura desfasurata in cazul privatizarii Oltchim, iar tensiunile sociale din jurul acestei privatizari nu vor aduce tarii decat dezavantaje.

Analistul financiar Mircea Cosea avertizeaza ca in acesta situatie Romania risca sa piarda acordul cu Fondul Monetar International. Aceasta consecinta majora ar putea deveni reala avand in vedere situatia economica grava in care se afla tara noastra dar si datorita incapacitatii de guvernare cu care ne confruntam in acest moment.

Presedintele Federatiei Mecanicilor de Locomotiva, Iulian Mantescu a declarat ca nu era necesar sa se ceara un nou aviz  al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, solicitat de premierul Victor Ponta, care a prelungit astfel demararea formalitatilor. In acest fel amanarea unei decizii ar putea afecta  angajatii, acest lucru prezentand riscuri la nivelul intregii tari. Dupa ce contractul de vanzare-cumparare a fost adoptat prin Hotarare de Guvern, premierul tarii a anuntat ca documentul urmeaza sa fie trimis Consiliului Suprem de Aparare a Tarii pentru a fi avizat. Conform ultimelor stiri din politica purtatorul de cuvant al Administratiei Prezidentiale a afirmat intr-un comunicat de presa ca avizarea documentului nu face parte din atributiile CSAT. Astfel situatia ramane inca in amanare pana la rezolvarea acestor noi probleme.

Gatitul, chin sau placere?

Pentru mine, gatitul inseamna ambele. Bine, chin inseamana prea mult, fara chef de gatit as spune, mai degraba. Nu intotdeauana am chef sa gatesc si asta se vede si se simte. Ca nu prea ies mancarurile gustoase daca nu pui si putin suflet. Dar per general imi place sa gatesc fiindca ma relaxeaza.
 

Cand eram acasa la mama, nu imi placea deloc sa stau in bucatarie. De indata ce o vedeam pe mama ca se apuca de mancare, imi gaseam altceva de facut. Nu imi placea sa o ajut cu nimic. Bine, e adevarat ca mama, de ani de zile face acelesi tipuri de mancare. Eu ziceam pe atunci, ca nu voi face acelasi lucruri. Insa tot ca ea am ajuns sa fac. Daca sunt nervoasa si ma bag in bucatarie, ma relaxez. Insa fereasca sfantul, sa vina al meu si sa imi dea indicatii, ca imi ies flacari pe nas. Nu imi place sa se bage cineva in oalele mele. De cand picea a crescut, imi place sa o las si pe ea sa se murdareasca  cu maglavaisul pentru prajituri sau piftele. O las sa se joace si in faina. Si ii place tare mult. Unele mancaruri au un gust chiar bun, insa nu toate. Mai dau si eu gres din cand in cand. Pentru mine conteaza ca pe langa gust sa aiba mancarea si o culoare potrivita, un aspect frumos. Poate de-asta nu imi place deloc, spanacul. Are o culoare foarte urata si nici nu pot sa il mananc. Placerea era si mai mare intr-ale gatitului cand ma ajuta sotul. Dar azi nu imi mai place. Fiindca da prea multe indicatii si numai ma enerveaza. Iar sa il las pe el, cam rarut, fiindca dupa el arata bucataria ca si dupa razboi. Nu ar fi asta o problema, ci faptul ca mereu eu trebuie sa strang dupa el, daca are chef de stat la cratita.
 

Cand am chef de retete noi, mereu il intreb, fiindca nu vreau sa dau banii pe ingrediente si dupa aceea sa le arunc. O singura data am facut treaba asta. Am incercat ceva reteta cu spanac si cartofi la cuptor si nu l-am intrebat. Nu mi-a iesit cum trebuia si nu a prea mancat. O singura data, doar ca sa vada cum e, si apoi m-am vazut nevoita sa o arunc.

Cu ce transportam mobila in Bucuresti?

Inca din vechi timpuri stim – fara putinta de tagada - ca romanul se pricepe la fotbal, la politica, la masini si la mesterit. Cu rare exceptii, nu prea se da niciunul in laturi de la discutii pe aceste teme, iar in ceea ce priveste mesteritul nu e barbat sa nu fi schimbat o data un obertain sau o garnitura. 

Mai nou, de cand exista mobilier modular, ce se asambleaza cu usurinta maxima, mai ales daca mai avem la dispozitie si ceva instructiuni, nici nu mai avem nevoie de tamplari. La fel cum nu mai avem nevoie nici de firme de transport mobila. De multe ori romanul se muta cu vecinul, cu colegul, cu fratele, cu prietenii, cu finii, cu nasii: punem umar de la umar si reusim noi, ce naiba?! Insa la un singur lucru nu ne poate ajuta nici finul nici vecinul si acela este masina cu care sa transportam mobila. Si la capitolul acesta nu ducem lipsa de oferte, pentru ca - cel putin in ceea ce priveste Capitala - avem parte de o sumedenie de anunturi pe domeniul transport mobila Bucuresti, atat pe internet cat si in ziare sau in spatiul public. Insa cum internetul e sfant, daca ai nevoie vreodata de un astfel de serviciu, alege in cunostinta de cauza. Gandeste-te la ce tip de masina ai nevoie in functie de cata mobila ai de transportat, ca sa eviti costuri suplimentare daca necesita mai multe drumuri. 

De asemenea, daca ai neveoie si de oameni care sa te ajute la carat, firmele de transport iti pot oferi de cele mai multe ori si “forta fizica”. Nu trebuie decat sa alegi firmele care ti se par cele mai serioase si sa testezi piata in ceea ce priveste preturile si serviciile oferite, pentru a gasi varianta care ti se potriveste cel mai bine.

Educatia sexuala acasa

La noi in familie sexul a fost intotdeauna un subiect tabu. Habar nu aveam cu ce se mananca, si ai mei niciodata nu au lasat impresia ca vor sa vorbeasca cu noi despre asta. Mama doar cand auzea cuvantul sex, se inrosea. Daca la televizor era o scena ce implica sex, in secunda urmatoare se schimba postul.
 

Normal, ca in timp am devenit curiosi sa vedem ce e asa interesant ca mereu ai mei schimbau subiectul, sau mutau pe alt canal. Asa ca atunci cand ai mei faceau baie impreuna, din curiozitate, ii urmaream pe gaura cheii. Iar cand ramaneam acasa singuri peste noapte, stateam pana tarziu sa prindem si noi niste  filme mai deocheate sa vedem si noi ce e asa rusinos. Nu stiu de ce alor mei le era rusine sa vorbeasca despre asa ceva. Pe mine mama m-a indoctrinat cu ideea ca daca ma culc cu un baiat, ala ma lasa gravida si pleaca si ca barbatii nu vor decat sa se culce cu femeile. Asa ca nu prea am avut parte de educatie sexuala acasa. Nici despre menstruatie nu am vorbit cu mama, fiindca pana si despre asta ii era rusina sa vorbeasca. Tot ce am aflat, a fost fie din carti, reviste, fie de la scoala.
 

Mai tarziu am inceput sa caut pe net, tot felul de informatii despre relatiile sexuale, menstruatie, sarcini nedorite si alte lucruri de acest gen. Si am invatat cum trebuie sa ma feresc de lucruri nedorite. Am inceput sa merg la un cabinet de planificare familiala, si acolo primeam toate informatiile de care aveam nevoie. Imi amintesc prima mea vizita la medicul ginecolog. Am mers cu catel si purcel. Mama a insistat sa merg desi eu i-am explicat ca nu ma doare nimic, si nu vreau sa merg sa se uite cineva in cel mai intim loc al meu. Si de parca nu era de ajuns ca m-a obligat sa merg, l-a luat si pe tata cu noi. Am crezut ca mor. In fine, acela a fost primul si singurul moment in care am fost la ginecolog cu mama. De atunci mergeam singura sau cu o prietena apropiata.
 

Eu nu am sa ma feresc sa vorbesc cu copiii mei, despre aceste lucruri. Macar sa stiu ca au invat de la mine si nu din alta parte. Sa stiu eu ca sunt informatii clare si bine intelese.

In slujba frumosului

Viata, in jocul ei ironic si vibrant ne-a adus in cale frumusetea. Traducerea acesteia nu poarta stigmatul desavarsirii  sau al perfectiunii ci dimpotriva, al simplitatii si sinceritatii. Un aforism  spune sa-ti pastrezi finetea, chiar daca ti se pune ciomagul in mana.  Si marele adevar al vietii cotidiene spune acelasi lucru iar incercarile zilnice care ne invata rabdarea ne ofera constant lectii si tehnici de supravietuire.

In slujba frumosului putem veni cu orice. Cum dupa epuizare, pierderea energiei din timpul zilei si stres ne retragem in cea mai intima incapere a vietii noastre, dormitorul, este minunata intampinarea prin armonia lucrurilor ce ne inconjoara. Aceasta se poate traduce prin lenjerii de pat de calitate, lumanari parfumate pentru relaxare, lumina corespunzatoare activitatii desfasurate.

Un alt aforism spune ca: „un tip delicat nu intra cu cizma in sufletul omului, paseste cu papucii in mana”. Astfel si in dormitor, pasim cu papucii in mana si cu smerenie pentru ziua ce va urma, iar scopul unei lenjerii de pat este sa ne faca sa ne simtim delicati.

In fiecare seara intoarcem capul de pe o parte pe alta cautand solutii, cautand raspunsuri sau iertari. Stam intinsi cu gandurile inchinate pasiunii pentru viata si invatam ce e rabdarea. Vrem sa fugim, sa vedem ce e dincolo de toate, poate de ce nu, sa vedem frumusetea dar ajungem sa ne ascundem tot printre lenjerii de pat si un cuget incurcat in itele lumii.
Dimineata ne trezim, mai stergem putin din fereastra adevarului pentru a vedea mai clar lumea de afara si incercam sa ne punem in slujba adevarului si frumosului. Daca nu incepe asa dimineata noastra acesta este doar un scenariu pentru cum ar trebui sa inceapa. Pe parcurs, ziua devine initiere. Odata ce ne-am trezit nu trebuie sa mai pierdem contactul cu noi insine, cu noi din trecut si cu noi cei din prezent.

Bruce Willis si al sau greu de ucis 4

Am vazut aseara, Greu de ucis 4 , cu Bruce Willis. Sunt curioasa tare, cate continuari vor mai fi la filmul asta. Am inteles ca anul asta se face si partea a 5-a. Nu zic nu e intersant filmul asta, dar deja pentru mine e prea mult. Efectele speciale sunt faine, actorul e bun, chiar imi place. Doar ca a cam imbatranit pentru un asa rol. Parca mi-ar place sa-l vad si intr-un rol mai soft asa. Un om care sa nu se agite atata. Asta la fel ca si Chuck Norris rupe tot.

    
Insa m-am uitat, din curiozitate, fiindca era altfel filmul. Plus ca ma tot gandesc cum ar fi sa existe si in realitate as aun om: greu de ucis. Fug 5 oamnei dupa el, trag 30 de gloante il el, si nu moare, mai, nu moare. Cade de la etajul 4, si fix atunci trece o masinua cu ceva in care sa poata sa cada el. Tipic. In toate filmele e asa. E ranit de mama focului, insa el mai are puterea sa se lupte cu inca 3 bad guys si sa ii si bata de mama focului. Oricum e foarte tare ca si actorul, iar replicile filmului su chiar amuzante. Doar ca mi se pare ca il vor lungi la infinit. O sa moara pana la urma Bruce Willis si vor trebui sa gaseasca alt John McClaine.:))). Are totusi si actorul asta o varsta. Asa s-a intamplat si cu Singur Acasa doi. Primul a fost tare fain, al doilea a fost si ala frumos, al treia, parca parca, insa partea a patra pe mine nu m-a convins cu nimic ca e bun si merita vazut. Insa in filmul Greu de ucis, conteaza si actorul, ca e un tip extraordinar. Si probabil doar astfel de filme i se potrivesc. Nu l-am prea vazut pe Willis, sa joace intr-un film care sa nu implice, batai, explozii, lupte, impuscaturi si daramat caldiri. Oricum nu imi pare rau ca m-am uitat la film. A fost o adevarata placere sa ma uit la film alaturi de familie.